Prea repede se uită răul

 

     Prea repede s-a uitat  că majoritatea căminelor sunt locuite de către moldoveni. S-a uitat că în perioada de pomină pentru un moldovean era mai complicat să obţină viză de reşedinţă în Chişinău, decât altor „fraţi” mai mari.

     S-a uitat că a fost decimat poporul, fiindu-i strivită coloana vertebrală: au fost împuşcaţi, închişi şi deportaţi mii de reprezentaţi al intelectualităţii – pedagogi, preoţi, medici, funcţionari, notari, ingineri, primari.

     După cum scria Toader Malai în poezia sa „Sub drapelul lui Ilici”:

Şi-a schimbat

Moldova faţa

În cei ultimi

Doi-trei ani.

Combinatul

De conserve

l-au mărit

Cu spor în muncă

Ai Moldovei muncitori. 

Pe colhoznicele lanuri

Zburdă caii oţeliţi.

Vin la noi din Ucraina,

Din Rusia,

Din oraş,

Vin cu spor

Să ne ajute,

Ca să fim

Mai mari la paşi;

Vin cu staj solid

De muncă, 

Cu bilete

De partid

Şi cu practică bogată

Ne ajută la zidit.

     Întotdeauna regimurile  nedemocratice sunt în căutarea unui vinovat (ţap ispăşitor) în toate problemele şi în fiecare eşec al puterii, în ex-URSS în anii 30-60 erau duşmanii interni şi externi, clar nedefiniţi pentru a învinui mai uşor pe oricine, în Germania anilor 30-40 erau evreii ş.a.m.d.

     În Republica Moldova de la 2001 încoace în toate problemele sunt învinuiţi funcţionarii publici. 

A fost creată o imagine negativă oferită cu „generozitate” şi de foştii guvernanţi. Şi aşa numita luptă a primit o asemănare cu lupta cu vrăjitoarele în epoca medievală, care trebuiau testate: şic! puteau dovedi nevinovăţia doar prin „testul” cu apa, fiind înecate îşi dovedeau nevinovăţia s.a.

     În perioada sovietică doctorii în ştiinţă lucrau hamali în depozitele de legume. Economic nu poate fi argumentată diferenţa (discrepanţa) de salariu dintre un dereticător, şofer de troleibuz şi un funcţionar public.  Diferenţa dintre ei poate fi studiile şi respectiv salariul.

Spre exemplu:

dereticător – 900  lei, majoritatea lucrează la un volum de muncă dublu, respectiv salariul ajunge la circa 3000 lei;

un funcţionar public – 1000 lei;

un şofer de troleibuz – 3000 lei.  

     Din punct de vedere economic, care sunt pierderile?

     Dar cum poate fi interpretată Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 73 din 26 ianuarie 2005 „Privind salarizarea personalului primăriilor oraşelor şi satelor (comunelor)”, care stabilea de la 1 februarie 2005 o majorare cu 20 la sută a salariilor de funcţie pentru personalul de conducere, funcţionarii publici şi personalul de deservire tehnică a primăriilor oraşelor şi satelor (comunelor). Dar nici un cuvânt despre funcţionarii municipalităţilor.  Care este motivaţia? Nu sunt finanţe?! Păi şi pentru un copil e clar, nu ai, dă mai puţin, dar dă la toţi.

     Motivaţia poate fi diferită, dar consecinţa este una – funcţionarii din municipalităţi au avut timp de 1 an şi 5 luni un salariu mai mic comparativ cu colegii lor din comune şi oraşe.   

     Declarăm că construim stat de drept, pe când la fiecare pas încălcăm drepturile fundamentale  ale cetăţenilor:

-         art. 16 Egalitatea;

-         art. 43 Dreptul la muncă şi la protecţia muncii;

    Care a fost criteriul de discriminare a funcţionarilor publici din municipii faţă de colegii săi din oraşe şi comune? Cred că este destul de lesne de a fi dedus din ultimele campanii electorale.

     Starea reală e total diferită de cea declarată în mas-media. Dacă e vorba de funcţionarii publici, apoi salariile sunt derizorii, în special în preturile de sector, în primărie, acolo unde se lucrează direct cu populaţia.

Ce se poate de spus:

-         Despre volumul de muncă?

-         Despre cursuri de perfecţionare?

-         Despre folosirea transportului urban în scop de serviciu (angajaţii achită pentru deplasările de serviciu  din buzunarul propriu)?

-         Despre protecţia socială (câţi funcţionari publici au primit spaţiu locativ de la primărie)?

-         Când un funcţionar public primeşte un salariu mai mic decât un dereticător sau  maistru din Întreprinderile Municipale de Gestionare a Fondului de Locuinţe?

-         Te trezeşti că el a plecat într-un ÎMGFL. Sau la un agent economic care-i preţuieşte cunoştinţele şi aptitudinile.

     Teatrul absurdului: nu un soldat visează să devină general,  ci invers. Un funcţionar public municipal visează să devină maistru sau şi mai bine şef de ÎMGFL.

Absurd. Absurd. Absurd...