Limba română – cenuşăreasă
la ea acasă
Dumnezeu prima oară
Când a plâns printre astre,
El a plâns peste ţară
Cu lacrima limbii noastre.
(Ion Aldea Teodorovici)
La douăzeci şi doi ani de ani de când a fost legiferată în calitate de
limbă oficială şi, respectiv, la douăzeci de ani de la proclamarea
independenţei Republicii Moldova,
constatăm cu tristeţe că limba română este orfană la ea acasă.
Iată un exemplu mai vechi, dar semnificativ
deoarece poate fi întâlnit şi astăzi. Anul 1995. Având dureri de cap, am intrat
în farmacia policlinicii „Sf. Trei Ierarhi” din sectorul Râşcani. La rugămintea
de a mi se da un „citramon” am primit un răspuns care m-a şocat: „Ea vas ne ponimaiu, idite sprosite v
reghistrature”. Din start am presupus că nu am fost înţeles corect şi am
repetat rugămintea, dar farmacista s-a răstit şi mai rău, tot în limba rusă:
„ce, nu ai auzit ce ţi-am spus adineauri”?!
Am reacţionat violent (verbal), din cauza durerii
de cap, dar şi a tupeului farmacistei – cuvântul „citramon” este o denumire de medicament şi nu se
traduce.
Din 1989 şi până în prezent legiuitorul practic nu
a avut curajul să elaboreze un cadru legislativ care, de rând cu promovarea şi
stimularea cunoaşterii limbii române, ar fi stabilit şi măsuri de constrângere
şi sancţiuni pentru cetăţenii obligaţi s-o cunoască şi s-o utilizeze, dar care
nu o fac! Dimpotrivă, poziţiile limbii române au fost cedate de majoritatea
comunistă prin Legea nr. 355 din 23.12.2005 „Cu privire la sistemul de salarizare în
sectorul bugetar”. Anume art. 29, alin. (8) din Lege stabileşte că „sporurile pentru
utilizarea, în exerciţiul funcţiunii, a unor limbi străine (cu excepţia limbii
ruse) se stabileşte angajaţilor… pentru
posedarea limbilor străine şi aplicarea lor în activitatea practică de zi cu zi.” Prin această prevedere, indirect,
limba rusă a devenit a doua limbă maternă a funcţionarilor publici vorbitori de
limba română.
O facultate a USM-ului (FRIŞPA)
pregăteşte viitori funcţionari publici cu studiere în limba rusă. I-am întrebat
în ce limbă vor vorbi cu cetăţenii vorbitori de limbă română? Cred că e clar de
la sine ce răspuns mi-au dat. Să fie prea indulgenţi profesorii de limba română
din şcolile alolingve (impuşi de împrejurări sau de administraţie), sau totuşi
este vorba de o indiferenţă şi dispreţ caracteristic şovinismului rusesc.
Conflictul recent privind notele
negative la limba română pe care le-au obţinut unii elevi găgăuzi la susţinerea
BAC-ului şi tipărirea unor diplome proprii în autonomia Găgăuză au scos la
iveală doar vârful (de aisberg) al problemei pe care, dacă o ignorăm, riscăm să
repetăm soarta „Titanic”-ului.
Ideologii sovietici au făcut tot posibilul ca să
credem că limba română şi cea moldovenească sunt diferite şi că limba rusă este
unica limbă de comunicare între etnii. Basarabenilor li s-a implantat o falsă
identitate, limbă şi demnitate naţională - cea de moldovean. Consecinţele
propagandei sovietice se resimt şi astăzi, limba rusă fiind un instrument de
ocupaţie şi dominare cu „actele în regulă”.
Republica Moldova este scena teatrului absurdului,
doar la noi e posibil ca politicul să intervină în domeniul ştiinţei.
Declaraţia de Independenţă prevede expres că limba vorbită de băştinaşi este
limba română. Prin art. 13 din Constituţie, votată de nişte deputaţi mancurţi,
se revine la denumirea de limbă moldovenească. Ulterior este utilizată o
denumire neutră – limbă de stat.
Limba română, în calitatea sa de limbă de stat, nu a reuşit până în prezent să fie folosită
pe deplin „în toate sferele vieţii politice, economice, sociale şi culturale”.
Este regretabil şi faptul că ea nu îndeplineşte, potrivit Legii cu privire la funcţionarea
limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti, „funcţiile limbii de
comunicare interetnică pe teritoriul republicii”.
Recent la Chişinău s-a desfăşurat Festivalul
Etniilor cu genericul „Unitate prin diversitate”. Am constatat cu umilinţă că
toţi participanţii la acest eveniment vorbeau în limba lor maternă sau în rusă.
La cea de-a 67-a aniversare de la crearea aviaţiei
civile a Republicii Moldova, eveniment organizat de către autorităţile de
resort, la care a participat şi prim-ministrul Vlad Filat, moderatorul
show-ului aviatic a vorbit doar în limba rusă.
Pe vremuri, în cadrul Primăriei Municipiului
Chişinău erau cinci responsabili de monitorizarea respectării legislaţiei
lingvistice. Din păcate, în perioada comunistă aceste funcţii au fost
lichidate. În opinia noastră, ar trebui să se revină de urgenţă la instituirea
unor organe de control eficient la nivel local şi central ce vor monitoriza
modul de funcţionare a limbii de stat. Monitorizarea la nivel de guvern a
utilizării limbii române va permite adoptarea în termene efective a unor acte
normative menite să promoveze politici în domeniu şi să contribuie la însuşirea
limbii de către toţi cei care se vor cetăţeni ai republicii noastre.
Acest articol este pentru concursul Limba română în Basarabia.
Acest articol este pentru concursul Limba română în Basarabia.
Și acum, în 2011 vedem o independență de carton la al cărei manifestări politicienii români n-au participat și mai vedem din păcate și-o limbă de carton. E impardonabil. Văd R.M.: un stat eșuat, rătăcit, fără voința autodeterminării. Cu privire la concursul: Limba română în Basarabia, în juruiu e și Eugenia Ligheanuc, un etnic ucrainean, antiunionist, acid la adresa românilor etc. Și concusrul eunul de carton, motiv pentru care nu particip. Toate cele bune din Ardeal
RăspundețiȘtergere