Postări populare

Faceți căutări pe acest blog

joi, 22 decembrie 2011

Banc despre intelectuali

Promit să mai postez secvenţe video şi audio care demonstrează atitudinea faţă de intelectualitate. Iată şi un banc:





luni, 12 decembrie 2011

Proiectul Legii privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici - speranţe, iluzii şi realitate

Problema salarizării funcţionarilor publici n-a avut şansa să fie „despicată (ca firul) în patru”  nici de precedenţii guvernanţi, nici de actualii. La fel şi mass-media acordă atenţie acestui subiect doar când duce lipsă de subiecte sau are nevoie de ceva senzaţional şi scandalos.
Din cauză unui stereotip care persistă şi azi, funcţionarii publici nu sunt priviţi cu ochi buni. Această percepţie eronată este agravată de fenomenul  corupţiei. 
 Astfel, orice Guvernare evită să pună în dezbatere majorarea salariului funcţionarilor publici, fiindcă riscă să fie dur criticată de societate şi mass-media. Cu regret, avem o societate cu valori distorsionate şi prost informată.  
  Realitatea de fapt este cu totul alta. Dacă e să urmărim epopeea parcursă de această lege de la naştere şi până a fi aprobată în prima lectură vom observa lucruri interesante.
realitate
 În vara acestui an, proiectul Legii privind salarizarea funcţionarilor publici elaborat de Ministerul Muncii a fost  prezentat sindicatelor spre avizare.
În avizul său, Federaţia Sindicatelor Angajaţilor din Serviciile Publice (SINDASP) recunoaşte „că aşteptările funcţionarilor publici la capitolul salarizare sunt, practic, zadarnice”.
Ulterior, nu vor fi luate în consideraţie nici doleanţele sindicatelor şi nici raportul de expertiză al CCCEC care atrage atenţia asupra faptului că „proiectul prevede o lobare a intereselor salariaţilor a aparatelor centrale ale ministerelor cu o diferenţă majoră faţă de alte autorităţi publice şi instituţii de stat. Astfel, se instituie o ierarhie exagerată a aceloraşi funcţii la diferite instituţii de stat.”
La fel şi al doilea raport de expertiză stabileşte probleme "legate de corupţie, protecţionism, lobbism". 
Proiectul de Lege este aprobat de Guvern la 12 octombrie curent. Iar la 18 octombrie este plasat pe pagina-web a Parlamentului Republicii Moldova. 
E necesar de menţionat că efectuarea expertizei anticorupţie este o condiţie obligatorie prevăzută de art. 22 din Legea privind actele legislative, nr. 780 din  27.12.2001.
La 25 noiembrie 2011, Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC - ONG) publică raportul de expertiză care, la fel menţionează "instituirea de norme discriminatorii între funcţionarii publici (debutanţi şi cei cu experienţă şi vechime în muncă); între funcţionarii publici şi alţi angajaţi ai sferei bugetare; între funcţionarii publici de conducere de nivel superior".
Nu este  clar din ce considerente autorii, în mare măsură nu au ţinut cont de concluziile şi recomandările expertizelor sus-menţionate.
Altă condiţie obligatorie (art. 21 din Legea nr. 780) era transmiterea proiectului de Lege spre avizare „autorităţilor şi instituţiilor interne şi externe interesate”. Fapt care cel puţin în cazul Primăriei mun. Chişinău n-a fost respectat.  
Proiectul Legii privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici crează o discrepanţă stabilind o inechitate vădită atât între autorităţile centrale şi locale  cât şi între categoriile de funcţionari în interiorul unităţii. Ierarhizarea veniturilor s-a făcut fără a ţine cont de volumul diferit de  muncă şi competenţă.
La fel de discriminatoriu este excluderea sporului pentru vechimea în muncă, care poate avea un impact negativ atât asupra funcţionarilor cu vechime în muncă cât şi asupra tinerilor specialişti. Va dispărea unica pârghie ce motiva funcţionarii tineri şi cei experimentaţi să rămână în serviciu.
Condiţiile noi de salarizare nu elimină inechităţile existente în sistemul vechi de salarizare, dar le aprofundează.
Acestea sunt doar unele lacune ale acestui proiect de Lege.
Funcţionarii publici sperau că, în sfârşit va fi stabilit un salariu echitabil şi se va echilibra nivelul veniturilor salariale (în sensul majorării) cu cel din sectorul privat.
Doar printr-o astfel de remunerare poate fi obţinută o independenţă financiară a funcţionarilor publici. Astfel evitându-se riscul ca funcţionarii publici să-şi îndeplinească sarcinile cu scopul de a-şi sluji propriul interes.
Din păcate, proiectul de Lege privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici din start nu corespunde realităţii, fiindcă salariile funcţionarilor publici nu se majorează nici până la nivelul muncitorilor (Moldtelecom SA, Spaţii Verzi, SA „Apa-canal”, SA „Termocom”, ÎMGFL, construcţii ş.a) care primesc salarii între 3 şi 6 mii lei. 
Astfel, proiectul de Lege este mort şi esenţial nu schimbă nimic în domeniul salarizării funcţionarilor publici. Iar majorările de 12,5 %, anunţate din luna octombrie, ca de altfel şi cele ulterioare nu acoperă inflaţia din ultimii trei ani, majorările de preţuri şi tarife la serviciile comunale.
Anume din această cauză dna Valentina Buliga, în şedinţa Parlamentului din 8 decembrie 2011  a fost criticată dur de practic toate fracţiunile parlamentare. Proiectul de Lege a fost criticat şi de către societatea civilă (CAPC) în cadrul conferinţei de presă din 9 decembrie 2011, fiind atrasă atenţia asupra unor prevederi prin care se încalcă drepturile constituţionale ale funcţionarilor publici.  


duminică, 11 decembrie 2011

Ce înseamnă un funcţionar public? Cel mai mic salariu dintre bugetari!

21.04.2010
Congresul sindicatelor angajaţilor din serviciile publice - Mihai Ghimpu: „Nu putem avea salarii din împrumuturi și trăi din credite”
Angajaţii din serviciile publice au cel mai mic salariu minim dintre bugetari. Retribuţia pe care o primesc cei care sînt în serviciul comunităţii nu acoperă nici măcar cheltuielile de primă necesitate. Aşa că salarizarea funcţionarilor rămîne pe ordinea de zi a sindicatelor angajaţilor din serviciile publice care şi-au ţinut astăzi Congresul ordinar.

Salariul unui tînăr funcţionar public abia dacă ajunge la 900 de lei. Liderii sindicatului de profil spun că remunerarea proastă este cel mai des invocat motiv pentru care angajaţii în slujba comunităţii renunţă la postul care altădată era ademenitor pentru statutul ce îl oferea. În comuna Zagorancea din raionul Ungheni timp de 7 luni s-au schimbat 5 perceptori fiscali.

Mihai Burlacu
Mihai Burlacu, primarul comunei, spune că nu are pe cine angaja: “La angajare s-au adresat oameni foarte simpli, de diferite specialităţi. Am ajuns la aceea că s-au adresat şi bucătarii, şi muzicanţii, numai nu specialiştii în ramură. Astăzi nu poţi lua un nou angajat în teritoriu. Fiind leafa de la 850 de lei, el zice că are familie şi necesitatea de a avea mai mulţi bani. Astăzi ca să angajezi un funcţionar public în administraţia publică locală ai o singură soluţie: să angajezi un pensionar. Cu pensia şi cu leafa aceasta, poţi să mai prelungeşti activitatea în teritoriu. În rest, rămînem fără specialişti”.

Majorările cu 10 procente promise funcționarilor publici de către fosta guvernare au fost anulate în toamna anului trecut. Noul Guvern s-a îndreptăţit atunci invocînd optimizarea cheltuielilor într-un an de criză şi a îngheţat salariile tuturor bugetarilor pînă în 2013.

Tatiana Topor
Tatiana Topor, vicepreşedintele federaţiei sindicatelor angajaţilor din serviile publice consideră că funcţionarii au fost cei mai nedreptăţiţi: „Problema cea mai mare e că s-a luat o decizie de a micşora ajutorul material la concediu de la 2 salarii la un salariu. Şi practic asta a dus la diminuarea veniturilor. Dacă pentru alte categorii – pentru învăţămînt, spre exemplu - , au fost careva majorări, noi vorbim nu de majorare, nici de stabilitate, ci de micşorarea veniturilor, asta-i problema. Ce înseamnă un funcţionar public? E ca la armată. El are un statut, el nu poate să aibă un alt serviciu suplimentar, el trebuie să aibă o responsabilitate enormă. Acum, dacă cade statutul funcţionarului, rămîne responsabilitatea. Acum ar trebui funcţionarului să i se dea un salariu, căci e vital. Chiar e paradoxal că a fost o lege a guvernului prin care tineretului din sfera bugetară i s-au acordat nişte facilităţi, locuinţe gratuite în locurile rurale. Li s-a acordat tuturor categoriilor, în afară de funcţionarii publici”.

Facilităţile la pensie care motivau altădată pentru această slujbă nu au greutatea de odinioară, pentru că tendinţa în Europa este de a unifica sistemele de pensii. Pe de altă parte se păstrează influenţa politicului asupra domeniului public. Funcţionarul nu este sigur că odată cu schimbarea clasei politice îşi va putea păstra serviciul. Tatiana Topor spune că şi statutul special pe care îl are funcţionarul este în defavoarea lui pentru că un lucrător public nu poate ieşi în stradă să protesteze cum fac membrii celorlalte sindicate. Iar promisiunile guvernului şi retorica despre parteneriatul dintre guvern şi sindicate nu prefigurează nicio perspectivă care să-i încurajeze pe angajaţii din serviciile publice.

Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al ţării, a repetat la Congres ceea ce a spus guvernul funcţionarilor în toamnă: „Pentru a ridica acest nivel de salarizare, trebuie să ridicăm economia ca să avem de unde. Şi îmi pare rău că pînă acum unii care au fost la guvernare au manipulat şi cu salariaţii şi cu sindicatele privind majorarea salariilor. Nu putem avea salarii din împrumuturi şi trăi cu împrumuturi”.

Federaţia Sindicatelor angajaţilor din Serviciile Publice din Moldova cuprinde peste 1400 de organizaţii sindicale pe întreg teritoriul Moldovei şi are mai mult de 33000 de membri.
Articol publicat la data de 21.04.2010.Ce s-a schimbat între timp?

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

MAREA UNIRE DE LA MOLDOVENI VINE

Alba Iulia, 1 decembrie 1918
Pentru a înfăptui Unirea, neamul românesc a parcurs o cale lungă şi tumultoasă.  Predecesorii noştri au încercat de mai multe ori să realizeze visul tuturor românilor:
-   În 1600, Mihai Viteazul, după ce a unificat Transilvania cu Ţara Românească, ocupă tronul Ţării Moldovei - astfel se realizează prima Unire a Principatelor. 
-    În 1859 a avut loc Unirea Principatelor Române, cunoscută şi ca Mica Unire.
-    La 1 decembrie 1918 este proclamată Marea Unire Naţională. 
        De-a lungul timpului, aceste teritorii au fost la răscrucea civilizaţiei romane şi lumii barbare, mai târziu a lumii creştine şi păgâne. Astfel, Ţara Moldovei a avut un destin vitreg, fiind supusă presiunilor de tot felul şi, în final, a fost sfâşiată. Nu întâmplător, la hotarul de răsărit au fost ridicate cetăţile Hotin, Soroca, Orheiul Vechi, Tighina şi Cetatea Albă.
Moldovenii au suportat consecinţele dezastruoase ale celor două amputări teritoriale din 1812 si 1940. Anume moldovenii au conştientizat cel mai bine preţul adevărat al Unirii, dovadă fiind faptele predecesorilor noştri.
Să le luăm pe rând.
După succesul deplin repurtat de mişcarea unionistă în Principatele Române, în alegerile Divanelor Ad-hoc urmează convocarea lor în scopul pronunţării în problema unirii.
În Moldova şedinţele s-au început la 22 septembrie 1857, iar la 7 octombrie 1857 M. Kogălniceanu prezintă proiectul de rezoluţie cu doleanţe naţionale în care se cerea unirea Principatelor într-un singur stat cu numele România. Adunarea ad-hoc a susţinut proiectul propus cu 81 de voturi şi numai 2 voturi au fost contra. 
votul de la 7 octombrie 1857
La şedinţa din 8 octombrie 1857, la Bucureşti, proiectul de rezoluţie a fost prezentat de C. Creţulescu, care conţinea cerinţe asemănătoare cu cele din Moldova şi votat a doua zi, la 9 octombrie 1857, în unanimitate.
Anume Adunările Ad-hoc au demonstrat întregii lumi dorinţa românilor de a obţine unitatea statală şi naţională. Respectiv, cererile formulate de Adunările Ad-hoc au constituit obiectul discuţiilor marilor puteri la Congresul de la Paris  (1858).
Astfel, în pofida faptului că Convenţia de la Paris nu rezolva problema fundamentală a Unirii, formal, ea a dezlegat mâinile unioniştilor pentru realizarea Unirii cu forţele proprii.
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al  Ţării Moldovei are loc la 5 ianuarie 1859. La 24 ianuarie 1859 este acceptată candidatura domnului Moldovei la tronul Ţării Româneşti. E de menţionat că în ambele cazuri pentru Alexandru Ioan Cuza s-a votat în unanimitate. 
Alexandru Ioan Cuza
Împrejurările externe favorabile au permis înfăptuirea Micii Uniri - Rusia, după Războiul Crimeei (1854-1856), îşi potolise puţin spiritul său barbar, iar Austria, în urma înfrângerilor de la Magenta şi Solferino (Războiul de unitate a Italiei) suferite în faţa armatei Franţei şi Piemontului, a renunţat să se mai opună Unirii Principatelor Române.  Trebuie de menţionat şi faptul că susţinerea din partea împăratului Napoleon al III a favorizat procesul Unirii.
Prima Provincie care s-a unit cu Patria-Mamă a fost Basarabia. Tulburările provocate de bolşevici în Republica Democratică Moldovenească, în condiţiile dezmăţului unităţilor militare ruse, după  lovitura de stat bolşevică din 7 noiembrie 1917, a  creat haos în Basarabia. În asemenea condiţii, Consiliul Directorilor al Sfatului Ţării cere sprijinul armatei române.
După  proclamarea independenţei de către Ucraina (ianuarie 1918),  Republica Moldovenească, fiind complet izolată, şi-a proclamat şi ea, la 24 ianuarie 1918, independenţa. La 27 martie 1918, Sfatul Ţării a adoptat, cu majoritate de voturi, hotărârea Basarabiei de a se uni cu România.
Votul Sfatului Ţării din data de 27 martie 1918 poate fi pe drept considerat preludiul Marii Uniri. 
Sfatul Ţării după votarea Unirii
În toamna anului 1918, la Cernăuţi, Congresul General al Bucovinei a votat unirea necondiţionată cu România. La câteva zile şi Marea Adunare a reprezentanţilor populaţiei romaneşti  din Transilvania decide unirea cu România.  Astfel, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia (1 decembrie 1918) este o consecinţă logică a luptei românilor pentru unitatea naţională, care a consfinţit prin votul maselor înfăptuirea Marii Uniri.
La fel ca şi în cazul Micii Uniri, mai mulţi factori externi au favorizat procesul de realizare a Marii Uniri.
Intrarea României în Primul Război Mondial (1916), în pofida Tratatului secret de alianţă cu Germania (1883), a permis realizarea unităţii naţionale  depline.
         În anii 90, Chişinăul,  încă înainte de a-şi declara independenţa,  şi-a îndreptat privirea către Bucureşti. Contextul  politic de atunci părea foarte prielnic pentru Unirea cu Ţara Mamă.
Evenimentul de la 6 mai 1990 (Podul de Flori) a confirmat dorinţa de reunificare  a populaţiei de pe cele două maluri ale Prutului. Iniţiativa a venit din partea Frontului Popular  şi a fost sprijinită atât de Guvernul RSSM, cât şi de către cel al României.
Podul de Flori
Nu există sărbătoare mai importantă pentru români decât data de 1 decembrie. Dezideratul atâtor generaţii a fost împlinit prin unirea cu Transilvania. Straniu este faptul că Marea Unire, care se referă şi la unirea din acelaşi an a Basarabiei şi Bucovinei, semnifică doar unirea cu Ardealul.
E important să cunoaştem că anume moldovenii au fost dintotdeauna iniţiatorii, dar şi cei care au sprijinit năzuinţa neamului românesc, chiar şi în pofida faptului că din 1812 Basarabia a devenit o provincie rusească.
Românii din dreapta şi stânga Prutului nu trebuie să uite că, in ciuda împrejurărilor externe şi interne nefavorabile, putem să fim din nou uniţi. În pofida tuturor impedimentelor, neadevărurilor şi a manipulărilor, România poate fi reîntregită.











duminică, 25 septembrie 2011

Limba română – cenuşăreasă la ea acasă


Limba română – cenuşăreasă la ea acasă
  
Dumnezeu prima oară
Când a plâns printre astre,
El a plâns peste ţară
Cu lacrima limbii noastre.
(Ion Aldea Teodorovici)


 La douăzeci şi doi ani de ani  de când a fost legiferată în calitate de limbă oficială şi, respectiv, la douăzeci de ani de la proclamarea independenţei  Republicii Moldova, constatăm cu tristeţe că limba română este orfană la ea acasă.
Iată un exemplu mai vechi, dar semnificativ deoarece poate fi întâlnit şi astăzi. Anul 1995. Având dureri de cap, am intrat în farmacia policlinicii „Sf. Trei Ierarhi” din sectorul Râşcani. La rugămintea de a mi se da un „citramon” am primit un răspuns care m-a şocat:  „Ea vas ne ponimaiu, idite sprosite v reghistrature”. Din start am presupus că nu am fost înţeles corect şi am repetat rugămintea, dar farmacista s-a răstit şi mai rău, tot în limba rusă: „ce, nu ai auzit ce ţi-am spus adineauri”?!
Am reacţionat violent (verbal), din cauza durerii de cap, dar şi a tupeului farmacistei – cuvântul „citramon”  este o denumire de medicament şi nu se traduce.
Din 1989 şi până în prezent legiuitorul practic nu a avut curajul să elaboreze un cadru legislativ care, de rând cu promovarea şi stimularea cunoaşterii limbii române, ar fi stabilit şi măsuri de constrângere şi sancţiuni pentru cetăţenii obligaţi s-o cunoască şi s-o utilizeze, dar care nu o fac! Dimpotrivă, poziţiile limbii române au fost cedate de majoritatea comunistă prin Legea nr. 355 din 23.12.2005 „Cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar”. Anume art. 29, alin. (8) din Lege stabileşte că „sporurile pentru utilizarea, în exerciţiul funcţiunii, a unor limbi străine (cu excepţia limbii ruse) se stabileşte angajaţilor… pentru posedarea limbilor străine şi aplicarea lor în activitatea practică de zi cu zi. Prin această prevedere, indirect, limba rusă a devenit a doua limbă maternă a funcţionarilor publici vorbitori de limba română. 
O facultate a USM-ului (FRIŞPA) pregăteşte viitori funcţionari publici cu studiere în limba rusă. I-am întrebat în ce limbă vor vorbi cu cetăţenii vorbitori de limbă română? Cred că e clar de la sine ce răspuns mi-au dat. Să fie prea indulgenţi profesorii de limba română din şcolile alolingve (impuşi de împrejurări sau de administraţie), sau totuşi este vorba de o indiferenţă şi dispreţ caracteristic şovinismului rusesc.
Conflictul recent privind notele negative la limba română pe care le-au obţinut unii elevi găgăuzi la susţinerea BAC-ului şi tipărirea unor diplome proprii în autonomia Găgăuză au scos la iveală doar vârful (de aisberg) al problemei pe care, dacă o ignorăm, riscăm să repetăm soarta „Titanic”-ului.
Ideologii sovietici au făcut tot posibilul ca să credem că limba română şi cea moldovenească sunt diferite şi că limba rusă este unica limbă de comunicare între etnii. Basarabenilor li s-a implantat o falsă identitate, limbă şi demnitate naţională - cea de moldovean. Consecinţele propagandei sovietice se resimt şi astăzi, limba rusă fiind un instrument de ocupaţie şi dominare cu „actele în regulă”.
Republica Moldova este scena teatrului absurdului, doar la noi e posibil ca politicul să intervină în domeniul ştiinţei. Declaraţia de Independenţă prevede expres că limba vorbită de băştinaşi este limba română. Prin art. 13 din Constituţie, votată de nişte deputaţi mancurţi, se revine la denumirea de limbă moldovenească. Ulterior este utilizată o denumire neutră – limbă de stat.
Limba română, în calitatea sa de limbă de stat, nu a reuşit până în prezent să fie folosită pe deplin „în toate sferele vieţii politice, economice, sociale şi culturale”. Este regretabil şi faptul că ea nu îndeplineşte, potrivit Legii cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti,  „funcţiile limbii de comunicare interetnică pe teritoriul republicii”.
Recent la Chişinău s-a desfăşurat Festivalul Etniilor cu genericul „Unitate prin diversitate”. Am constatat cu umilinţă că toţi participanţii la acest eveniment vorbeau în limba lor maternă sau în rusă.
La cea de-a 67-a aniversare de la crearea aviaţiei civile a Republicii Moldova, eveniment organizat de către autorităţile de resort, la care a participat şi prim-ministrul Vlad Filat, moderatorul show-ului aviatic a vorbit doar în limba rusă.
Pe vremuri, în cadrul Primăriei Municipiului Chişinău erau cinci responsabili de monitorizarea respectării legislaţiei lingvistice. Din păcate, în perioada comunistă aceste funcţii au fost lichidate. În opinia noastră, ar trebui să se revină de urgenţă la instituirea unor organe de control eficient la nivel local şi central ce vor monitoriza modul de funcţionare a limbii de stat. Monitorizarea la nivel de guvern a utilizării limbii române va permite adoptarea în termene efective a unor acte normative menite să promoveze politici în domeniu şi să contribuie la însuşirea limbii de către toţi cei care se vor cetăţeni ai republicii noastre.

Acest articol este pentru concursul Limba română în Basarabia.

Vă rog să mă susţineţi şi să-mi votaţi articolul. 
 http://www.blog-pentru-basarabia.ro



sâmbătă, 18 iunie 2011

Munca lui Sisif sau Epopeea partea II

Vezi mai jos răspunsurile scanate.
nr. 1


nr. 2
nr.3

nr. 4
nr. 5
nr. 6

nr. 7


nr. 8




     Intenţionat nu comentez unele aberaţii din răspunsurile de mai sus. Vă las să "savuraţi" tupeul care,  pare-mi-se nu are limită la demnitarii vizaţi. În următoarea postare voi atrage atenţia la fiecare moment în parte.


vineri, 17 iunie 2011

Munca lui Sisif sau Epopeea partea I

     În articolele de mai jos am promis să descriu experienţa pe care am trăit-o în încercările mele de a apăra drepturile funcţionarilor, confruntându-mă pentru prima dată cu un fenomen puţin cunoscut şi mai puţin recunoscut de autorităţi: discriminare fondată pe opinie politică.  
     Să explic de ce. 
În confomitate cu prevederile art. 3  din Convenţia OIM (Organizaţia Internaţională a Muncii) nr. 131/1970 (la care Republica Moldova a aderat în 1995) statul determină nivelul salariilor minime, pe măsura posibilităţilor şi ţine cont de următoarele elemente:
a) nevoile lucrătorilor şi ale familiilor lor faţă de nivelul general al salariilor în ţară, costul vieţii, prestaţiile de securitate socială şi nivelurile de trai ale altor grupuri sociale;
b) factorii de ordin economic, inclusiv cerinţele dezvoltării economice, productivitatea şi interesul care există pentru a realiza şi a menţine un înalt nivel de folosire a forţei de muncă.
      La fel, Convenţia OIM nr. 111/1958 "Privind discriminarea în domeniul ocupării forţiei de muncă şi exercitarea profesiei" şi nr. 117/1962 "Privind obiectivele şi normele de bază ale politicii sociale" garantează achitarea integrală şi echitabilă a salariului!
     Pentru a face cunoştinţă cu textul deplin al Convenţiilor accesaţi link-urile după cum urmează:
Convenţia nr. 131 - http://www.mmuncii.ro;
Convenţia nr. 111 - http://www.irdo.ro;
Convenţia nr. 117 - http://www.mmuncii.ro.
     Să vedem în continuare cum Guvernul a ţinut cont de prevederile acestor Convenţii, de altfel şi de prevederile legislaţiei în vigoare în domeniul muncii.
    La 26 ianuarie 2005 Guvernul emite Hotărârea nr. 73 "Privind salarizarea personalului primăriilor oraşelor şi satelor (comunelor)". Pentru a vedea textul deplin consultaţi link-ul:  http://lex.justice.md. Aparent este o hotărârea bună, care în sfârşit majora salariile funcţionarilor din aparatele Primăriilor. Doar la prima vedere, fiindcă foarte repede bucuria multor funcţionari din municipiu a trecut în scârbă. De ce?
     Foarte simplu. Hotărârea sus-menţionată majora cu 20 la sută salariile angajaţilor din autorităţile publice locale de nivelul I şi nici vorbă de municipiu, care este autoritate publică locală nivelul II.
     Şi atunci am decis să recurgem la înţelepciunea bătrânilor: bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da... Dar uitasem  de fapt finalul acestei înţelepciuni: caută şi vei afla!
     Am alcătuit o petiţie (naivul de mine) pe care am semnat-o, fiind semnată şi de colegii mei de serviciu. Şi de aici începe epopeea. La diferite întălniri cu membrii Guvernului fiind înmânată se pierdea, disparea fără urmă. În final am fost nevoit să o trimitem prin poştă: Parlamentului RM, Sindicatelor de ramură şi Confederaţiei sindicatelor, Ministerului Economiei, Ministerului Finanţelor, Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova.
     Punct. Anume aici se încheie prima parte.
     Mai jos înserez petiţiile scanate, care sint aproximativ identice:

 Ministerului Economiei


anexă


  Confederaţia Sindicatelor din RM
 Comisia Parlamentară pentru administraţie publică, ecologie şi dezvoltarea teritoriului





Ministerul Finaţelor



Centrul pentru Drepturile Omului din RM

Interpelare pregătită pentru a fi înaintată Prim-ministrului
 
     Iată cam aşa stau lucrurile şi să vedeţi cât de ilustre sunt răspunsurile înalţilor demnitari, apropo, unii dintre ei se regăsesc şi în actuala guvernare.

vineri, 22 aprilie 2011

Scaunul de birou ne scurtează viaţa

Nu contează câtă mişcare faci şi cât de bine mănânci, dacă stai toată ziua la birou cu fundul pe scaun, rişti să mori de tânăr



     Un studiu realizat de cercetătorii americani din Louisiana, care au analizat timp de 13 ani stilul de viaţă a 17.000 de subiecţi de ambele sexe, au constatat că persoanele care îşi petrec cea mai mare parte din zi la birou, stând pe scaun, prezintă un un risc de 54% mai mare de a muri în urma unui atac de cord, faţă de persoanele cu viaţă mai activă.
     Studiul specialiştilor Centrului de Cercetări Biomedicale Pennington, din Louisiana, publicat în revista de specialitate Medicine & Science in Sports & Exercise a atras atenţia celor interesaţi de viaţa sănătoasă. Când coordonatorul cercetării, Peter Katzmarzyk, a fost solicitat de jurnalişti să dea detalii, el a precizat mai întâi de toate că studiul realizat de echipa sa nu este nou sub soare. Interesul faţă de pericolele vieţii sedentare le fusese stârnit mai înainte cercetătorilor britanici. Ei au rea­lizat, în 1953, un studiu similar, având ca subiecţi şoferii de autobuz. Din acel studiu a rezultat că şoferii de autobuz riscă de două ori mai mult să moară de atac de cord decât mani­pulanţii cărucioarelor de transportat bagaje. 
     Referitor la studiul realizat de echipa sa, Katzmarzyk a dezvăluit cea mai surprinzătoare constatare făcută în urma cercetărilor, aceea că petrecerea zilei de lucru în şezut, pe scaun, este un „factor de risc independent” pentru atacul de cord, fără legătură cu alţi factori care îl pot provoca. Astfel, acest factor de risc îi afectează în egală măsură pe fumători şi pe nefumători sau pe cei care practică zilnic exerciţii fizice şi pe cei care nu le practică. Pe scurt, nu contează câtă mişcare fizică faci zilnic sau cât de sănătos mănânci, pentru că stând mai toată ziua pe scaunul de birou, riscul de a muri mai devreme, din cauza unui atac de cord, se dublează. 
    De ce se întâmplă aşa ceva? Nici experţii nu ştiu deocamdată cu siguranţă. Unul dintre colegii lui Katzmarzyk, profesorul Marc Hamilton, crede că secretul s-ar afla într-o en­zi­mă, numită lipoprotein lipaza – LPL – sintetizată în ţesuturile adipos şi muscular, care transformă grăsi­mi­le din sânge în energie. Făcând studii pe şoareci de laborator, Hamilton a constatat că la cei care stăteau în pi­cioa­re, substanţele erau transportate în organismul lor de zece ori mai re­pede decât la cei care nu se mişcau şi stă­teau culcaţi. În această poziţie, nivelul de LPL din organismul ro­ză­toa­relor scădea drastic. Cercetătorul afirmă că acest mecanism func­ţio­nează la fel şi la om. Statul ore-n şir pe scaun încetineşte metabolizarea substanţelor în organism, iar arderile fiind astfel încetinite, grăsimile se depun pe ţesuturi şi pe vasele de sânge, ceea ce creşte considerabil riscul producerii unui atac de cord. Dar nu numai inima are de suferit din cauza statului pe scaun. Suferă şi coloana vertebrală, de la prima, la ultima vertebră, mai ales dacă poziţia este incorectă, cu spinarea îndoită şi capul aplecat spre ecran sau tastatură, poziţie cel mai frecvent întâlnită, suferă şi bazinul, care tinde să se ducă „în faţă”, şi umerii, care „se apleacă” şi, până la urmă, tot trupul. 
     Pe de altă parte, astăzi, spre deosebire de acum 20-30 de ani, petrecem, potrivit statisticilor, cu 8% mai mult timp pe scaunul de birou, iar stilul nostru de viaţă este, de asemenea, mai static, chiar dacă dedicăm poate mai mult timp mişcării fizice organizate, de tipul gimnasticii şi anumitor sporturi, ceea ce nu trebuie confundat cu a avea o viaţă activă. Aceasta din urmă constă în exerciţii „neconvenţionale”, ca mersul pe jos, munca în gospodărie şi altele asemănătoare, mult mai eficiente decât primele. De pildă, s-a constatat că o persoană care lucrează 6-8 ore stând în pi­cioare arde până la 1.500 de calorii, în timp ce una care lucrează stând la birou, pe scaun, abia dacă arde 900.
     Colac de salvare
Din fericire, nu este totul pierdut. Există câteva trucuri foarte eficiente în lupta cu efectele periculoase ale sedentarismului de birou. De pildă, Ha­mil­ton recomandă pauzele mici şi dese. Pot fi şi două pe oră, când e bine să te ridici de pe scaun, să bei un pahar cu apă sau un suc, să faci o vizită co­le­gilor din biroul vecin sau priveşti pe fereastră. Trucul pauzelor mici descu­ra­jează depunerile excesive de grăsime. Eficient este şi statul în picioare când vorbeşti la telefon. Caloriile se duc mai repede, iar conversaţia este mai concentrată pe subiect, decât din poziţia şezând. Un alt truc constă în a nu scrie e-mail-uri „kilometrice”. Dacă redactarea unui e-mail ar dura mai mult de un sfert de oră, mai bine pune mâna pe telefon şi stai de vorbă cu persoana respectivă, de preferinţă, în picioare. Nu în ultimul rând, nu sta mai mult de şase ore pe scaun şi asigură-te că biroul, scaunul, tasta­tura şi ecranul sunt aşezate în poziţiile ergonomice optim adaptate la statura ta.




luni, 4 aprilie 2011

Statistica interpretată ca şi legea "закон что дышло куда повернешь туда и вышло"

     În articolul de mai sus dna Valentina Buliga declară: „Potrivit datelor statistice, femeile au o pondere de 52% în structura populaţiei Republicii Moldova, sunt mai instruite şi mai longevive, totuşi ele sunt mai puţin plătite şi au o reprezentare politică slabă.
      Astfel, la posturile de conducere la nivel central femeile constituie 20,8% printre deputaţi şi 6,25% printre miniştri, iar la posturile de conducere la nivel local femeile constituie 18% printre primari, 3,1% - printre preşedinţi de raioane, 16,9% printre consilieri raionali şi 28,7% printre consilieri locali. În ceea ce priveşte remunerarea femeilor, salariul lor constituie 72% din salariul mediu al bărbaţilor.” 
     Nimeni nu pune la îndoială dreptul Dumneavoastră, dna Valentina Buliga, de a fi aleasă în funcţie de Preşedinte a Republicii Moldova. Sau ceva mai actual în funcţia de Primar General, dar statistica este din păcate utilizată drept un instrument de a atinge unele scopuri dar nici pe de parte interpretată obiectiv.
     E vorba de faptul că, aparent lucrurile sunt aşa cum le redaţi, dar în realitate în conformitate cu datele Biroului Naţional de Statistică pe care, observăm că şi Dumneavostră le-aţi consultat, lucrurile stau un pic (niţel) altfel.  
     Analizând aceste date poţi da o explicaţie privind "remunerarea femeilor"! Nu se poate afirma că femeile, cel puţin în domeniul salarizării sunt discriminate în Republica Moldova. Fostul regim comunist (ex-sovietic şi PCRM-ist) a avut grijă cel puţin la acest compartiment să egaleze în drepturi pe femeie - de rând cu barbatul (muncitor) şi femeia (colhoznică) a primit un instrument de muncă, azi simbolul comunismului: secerea şi ciocanul!
      Da, drepturi egale de a munci şi primi un salariu mizer, un salariu care (al ambilor părinţi) nu-ţi permite să întreţii o familie. Dar să revenim la statistica noastră. Rog să observaţi care e ponderea femeilor angajate în economie pe tipuri de activităţi economice, la sigur veţi observa de ce cota salariului mediu al femeilor din salariul mediu al bărbaţilor constituie 73,3%! 
     Si anume, prezenţa masivă a femeilor în următoarele domenii "ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice", apoi "servicii", urmează "agricultură" şi "industrie", s.a. Poate nu există discriminare pe gen şi e prezentă o discriminare a unor categorii sociale şi respectiv profesii!? Asta este, bat-o vina, cauza de bază! Domeniile unde este prezentă masiv femeia şi sunt domeniile cele mai prost plătite.
   În plus, cu referire la "posturile de conducere" ocupate de femei, Vă rog să observaţi în datele prezentate de BNS că femei-manageri şi înalţi funcţionari în administraţia publică şi unităţile economice şi sociale constituie 40%. E mult sau puţin, las pe domniile voastre să decideţi!

     Pentru mai multe detalii puteţi consulta link-ul: http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=264&

joi, 31 martie 2011

Asigurarea principiului de echitate socială... amânat: este corect sau discriminatoriu, partea II



Trăiască Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie!
Proletari din toate ţările uniţi-vă!
Slavă PCUS!
Toată puterea sovietelor!
Cauza lui Lenin trăieşte şi biruie!
Lenin, Partidul, Komsomolul!
Pământ ţăranilor! Fabrici şi uzine muncitorilor! Puterea Poporului!
Pace! Muncă! Mai!
Cine nu lucrează, nu mănâncă!

Brrrrrrrrrrrrrr
Treziţi-vă!!!
A da, da!

Trăiască Alianţa pentru Integrare Europeană!
Slavă AIE!
Toată puterea AIE!
Echitatea socială în RM s-a instaurat definitiv!

Mă întrebaţi de unde şi cum?
Poftim.

După cum observaţi din articolul „Parlamentul R. Moldova i-a lăsat fără privilegii” în sfîrşit „cele 3% din populația Republicii Moldova nu va mai fi privilegiată. Este vorba de judecători, procurori şi funcţionari publici. Proiectul de lege care prevede majorarea treptată, cu 6 luni în fiecare an a vârstei de pensionare a acestor categorii de salariați a fost adoptat, marți, 29 martie cu votul majorităţii deputaţilor din alianţa de guvernământ, comuniştii, însă, au votat împotrivă. Modificarea va fi pusă în aplicare începând cu 1 iulie, 2011, iar către anul 2034, vârsta de pensionare în Republica Moldova va fi aceeaşi pentru toate categoriile de salariaţi.”


De asemenea conform raportorului „proiectului, ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Valentina Buliga” această modificare „are drept scop crearea condiţiilor egale pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova”.

Nici de cum nu pot înţelege în ce constă aşa numitul principiu de „creare a condiţiilor egale pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova”.

După mine, dacă e criză economică mondială, dacă e criză economică în ţară, apoi dragii mei poliţişti, judecători, procurori şi inclusiv funcţionari publici, stabilim drepturi egale pentru toţi şi respectiv PUNEM ÎN APLICARE LEGEA DE LA DATA PUBLICĂRII ŞI NICI VORBĂ DE CAREVA AMÎNARE, SAU MAJORARE TREPTATĂ A VÎRSTEI DE PENSIONARE PENTRU ACESTE CATEGORII DE SALARIAŢI!!!

Altfel spus, anume cei ce urmează să se pensioneze ulterior SUNT PRIVELEGIAŢI COMPARATIV CU COLEGII SĂI MAI TINERI, NU!?

Apoi, despre ce CONDIŢII EGALE PENTRU TOŢI CETĂŢENII Republicii Moldova noi vorbim?!

Acest proiect de lege la sigur nu face  faţă unei expertize anticorupţie!!!

ECHITATE SOCIALĂ ÎN RATE (eşalonată)!!!

Mai tărziu voi reveni la această temă privind echitatea socială, la moment Vă pun la dispoziţie un certificat cu privire la salariul unui inginer de rând dintr-un ÎMGFL!


marți, 29 martie 2011

"Intelectualitatea" în filmele sovietice, partea III


"Опера́ция „Ы“ и други́е приключе́ния Шу́рика" —  un fragment din filmul artistic sovietic, produs în anul 1965, regizor Leonid Ghaidai.  Atenţie la eroul Şurik, student şi lucrător auxiliar (actor - Alexandr Demianenko).