Salariul funcţionarului – morcovul măgarului

"Numărul funcţionarilor corupţi creşte. Ce fac autorităţile?" Este denumirea unui articol recent din ziarul Timpul. Întrebare pusă incorect, fiindcă autorităţile abilitate ale statului nu vor putea realiza prea multe în lipsa unor politici eficiente ale statului în domeniul combaterii corupţiei.

O parte componentă ar fi şi politica salarială, care în mod normal ar trebui să fie una de motivare! Ce avem în realitate? Statul promovează în acest domeniu politica „morcovul măgarului”!

Da, anume aşa poate fi definită politica statului în domeniul salarizării funcţionarilor publici. Politica „morcovul măgarului” şi politica „morcovului şi băţului” practic e una şi aceeaşi, diferenţa fiind doar o alternativă aparentă între băţ şi morcov. 

         Din start vin cu un exemplu care, sper, va distruge un stereotip privind salariul funcţionarilor publici. Fără combaterea acestuia, nu vom putea  dărâma o prejudecată sovietică care ne macină continuu de mai bine de 20 de ani.

         Majoritatea din noi suntem sau avem rude la ţară. Formaţi numărul de telefon al părinţilor sau prietenilor şi întrebaţii de viaţă, sănătate şi… cât costă  o zi de muncă la ţară! Da, să întrebaţi toate detaliile…

         Sunt sigur că veţi afla următoarele - nu veţi găsi un ziler (muncitor angajat şi plătit cu ziua) mai ieftin decât 100 lei pe zi (în dependenţă de deficitul forţei de muncă din regiune, salariul net poate varia între 100 şi 150 de lei) plus, acesta va fi hrănit (obligatoriu cu carne) şi cinstit cu vin. Respectiv, la finele zilei de muncă urmează cina, la fel de copioasă şi băutură până la botul calului. Dacă e să calculăm şi banii care se dau pe mâncare şi băutură, cheltuielile depăşesc suma de 150 sau 200 de lei.

         Aflăm şi ce salarii sunt în capitală - un angajat de rând (măturător) al ÎMGFL (жэк) sau al Spaţiilor verzi are un venit de circa 3000 de lei (125 lei pe zi). Asta e realitatea şi astfel e plătită munca unui ţăran sau muncitor necalificat!

         Cine poate să spună ce salariu merită un angajat al statului, funcţionar public, cu studii superioare, care poate fi lesne ridicat din pat peste program, în situaţii excepţionale, care e obligat, la cerere, să se prezinte la serviciu în zilele de odihnă…ş.a.m.d.?

         Sau să-mi spuneţi ce salariu au funcţionarii publici!? Mai multe instituţii media, în loc să informeze publicul, de fapt îl dezinformează, agravând şi mai mult isteria societăţii împotriva funcţionarilor publici!

         De ce?

Iata două exemple:

Din imaginea alăturată, jumatate din şefi nu sunt demnitari publici şi nici măcar funcţionari, aşa cum pretinde sursa! (vezi anexa Legii nr. 155 din 21.07.2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice sau Legea nr. 158 din 4.07.2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public)

În articolul de mai jos un reprezentant al mass-media susţine că este ciudat faptul că Guvernul nu are ce face decât să majoreze salariile funcţionarilor publici de cîteva ori pe an. Doar la finalul articolului depistăm gafa comisă de reporter.  E vorba nu de salariul funcţionarilor, ci de cel al demnitarilor publici. În general, e vorba de cu totul alt proiect de Lege decât cel pe care pretinde reporterul că l-a studiat...

          De obicei, volens-nolens, se confundă două noţiuni – funcţionarul şi demnitarul public. Foarte rar se analizează care este nivelul de salarizare al funcţionarilor.

         În realitate, funcţionarul public (de execuţie) începător primeşte un salariul foarte mic până la atestarea sa (de la 2 până la 6 luni). Doar după atestare el va ridica un salariu net de maxim 1100 lei. Iar un funcţionar  de execuţie cu un stagiu de 20 de ani, va ridica un salariu net de circa 2000 de lei. Un şef de secţie (funcţionar public de conducere) cu stagiu minim de 5 ani va ridica un salariu net de 2500 lei, iar cu un stagiu de 20 de ani va avea un salariu net de 3000 de lei.

Care sunt veniturile comparativ cu ţăranii şi muncitorii necalificaţi? Împărţim la 24 de zile lucrătoare şi obţinem – de la 50 până la 85 lei şi respectiv de la 104 şi până la 125 de lei!

E vorba de salariile funcţionarilor publici din administraţia publică locală!

Acum să răspundem la trei întrebări!?

-       Este un salariu de motivaţie?

-       Poate un funcţionar să întreţină familia?

-       Dar să achite serviciile comunale?

Din banii ăştia se circulă la serviciu şi înapoi, se circulă în interes de serviciu (nimeni nu asigură călătoria gratuită în transportul urban de pasageri), se ia masa ş.a.m.d.

         Legea nr. 48 din 22.03.2012 privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici a întârziat cu mult şi, în loc să rezolve situaţia creată în domeniul salarizării, doar amână rezolvarea ei, plasând o bombă cu efect întârziat ce va fi resimţită în scurt timp…

         Dacă prevederile Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar a discriminat serviciul public făcându-l neatractiv, în special pentru începători, noua Lege, din păcate, la fel nu asigură un salariu cât de cât decent.      

          Legea nouă aduce şi o noutate - discriminarea funcţionarilor publici cu stagiu în raport cu cei începători, fapt ce va duce la exodul lor din serviciul public. Mai grav e că funcţionarii tineri vor pierde motivarea lor principală – sporul la salariu pentru vechime în serviciul public.

         Pentru tineri Serviciul public va fi în continuare considerat o trambulină pentru carieră. Dacă în condiţiile vechii legislaţii activitatea în serviciul public putea fi considerată ca un act de eroism pentru un începător, apoi noile prevederi anulează şi acest lucru. Mai mult, serviciul public devine neatractiv şi pentru funcţionarii cu stagiu. Stagiul ca instrument de motivare dispare, lucrul de fapt nemaiîntâlnit în practica mondială.

         În fine, noul sistem de salarizare nu schimbă esenţial situaţia, funcţionarul va primi în continuare un salariu mic, care nu-i va permite să facă față inflaţiei...
Noul proiect de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative vine să confirme încă o dată faptul că Statul doar schimbă "haina" Legii, fără a-i schimba esenţa. Astfel, n-a fost posibilă salarizarea adecvată a funcţionarilor publici în baza vechii Legi nr. 355-XVI fiindcă intrarea în vigoare a mai multor prevederi au fost permanent amânate. 

La fel şi noua Lege nr. 48, intrată recent în vigoare, deja se propune a fi modificată. Şi anume se propune modificarea art. 17 din Lege prin înlocuirea cuvintelor  „anul 2013” cu  „anul 2015”. Respectiv, dacă Legea va fi modificată, premiul anual va fi plătit tocmai la "Sfântul Aşteaptă"! 

Cum n-am mai ajuns să ne bucurăm de prevederile Legii nr. 355-XVI, aşa, posibil că nu ne bucurăm şi de actuala Lege nr. 48. Deci, cu o mână se dă, cu alta se ia. 
Iarăşi „morcovul măgarului” se amână... deja pentru anul 2015.  

Apropo, când e sfârşitul Lumii?...:)

Salariul funcţionarilor publici – manipulare sau dezinformare a opiniei publice

Suntem cu toţii martorii unei campanii în mass-media, care poate fi numită oricum, numai nu informativă. Îmi este greu să explic dacă acest fapt este legat de lipsa de profesionalism sau din lipsa noutăţilor „fierbinţi”. Dar, cel puţin pentru un simplu cetăţean care nu este funcţionar public şi, respectiv, nu e la curent cu problema salarizării acestora, acest „val” de informaţii care vine peste el ca un tsunami, îl irită şi îi cimentează un stereotip existent şi deloc pozitiv faţă de funcţionarii publici. De câte ori le majorează astora salariile, se întreabă mulţi?

Despre ce este vorba?

În anul 2011, toate agenţiile şi portalurile de ştiri au difuzat cu lux de amânunte informația că Guvernul a înaintat Parlamentului un proiect de Lege care prevedea, începând cu 1 octombrie 2011, o majorare de salariu pentru funcţionarii publici de 12,5% . Ştirea a fost transmisă ca pe un fapt împlinit. Totuşi, acest lucru nu s-a întâmplat la data stabilită în proiectul de Lege. Abia după două luni, acest proiect de Lege a fost examinat cu mare tam-tam în prima lectură, iar în a doua lectură a fost examinat aproape pe furiş, în primăvara anului 2012, de parcă se temeau să nu fie acuzaţi de electoratul moldovenesc că favorizează  funcţionarii publici.

După mai multe peripeții, acest proiect de Lege controversat a ajuns totuşi să fie promulgat şi să intre în vigoare tocmai la 1 aprilie 2012. Deci, de la tam-tamul pornit în toamna anului 2011 şi până în luna aprilie a trecut ceva mai mult de jumătate de an.  Toţi funcţionarii publici aşteptam în suspans Hotărârea de guvern privind salarizarea funcţionarilor publici (vezi aici proiectul Hotărârii de Guvern), care stabileşe modalitatea de calcul al salariului.

Hotărârea de guvern a fost votată la 23 mai, iar unii reprezentanţi ai mass-media, fie din necunoştinţă de cauză, fie în speranța că vor avea mai mulți cititori, au (dez)informat publicul larg cu următoarea ştire: 

Dragi funcţionari publici, „felicitări”, din 1 aprilie 2012 vom beneficia de „Noi majorări salariale”…

Un simplu cetăţean informat într-un asemenea hal, cu siguranţă s-ar revolta. De câte majorări pot beneficia funcţionarii publici – prima dată, luna octombrie 2011, a doua - în aprilie 2012 şi încă au tupeul să se plângă de salarii mici şi foarte mici.

Nimeni nici măcar nu doreşte să recunoască ca această Lege va constitui o majorare doar pentru un segment din funcţionarii publici, fiind mai degrabă o motivare a funcţionarilor publici tineri şi, respectiv, un şut în fund pentru cei cu stagiu.

Bună motivare…

 Astfel, în Republica Moldova se înţelege şi, din păcate, se păstrează memoria instituţională. Oare cine va asigura continuitatea în instituţiile statului?…

Proiectul Legii privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici - speranţe, iluzii şi realitate

Problema salarizării funcţionarilor publici n-a avut şansa să fie „despicată (ca firul) în patru”  nici de precedenţii guvernanţi, nici de actualii. La fel şi mass-media acordă atenţie acestui subiect doar când duce lipsă de subiecte sau are nevoie de ceva senzaţional şi scandalos.

Din cauză unui stereotip care persistă şi azi, funcţionarii publici nu sunt priviţi cu ochi buni. Această percepţie eronată este agravată de fenomenul  corupţiei. 

 Astfel, orice Guvernare evită să pună în dezbatere majorarea salariului funcţionarilor publici, fiindcă riscă să fie dur criticată de societate şi mass-media. Cu regret, avem o societate cu valori distorsionate şi prost informată.  

  Realitatea de fapt este cu totul alta. Dacă e să urmărim epopeea parcursă de această lege de la naştere şi până a fi aprobată în prima lectură vom observa lucruri interesante.

realitate

 În vara acestui an, proiectul Legii privind salarizarea funcţionarilor publici elaborat de Ministerul Muncii a fost  prezentat sindicatelor spre avizare.

În avizul său, Federaţia Sindicatelor Angajaţilor din Serviciile Publice (SINDASP) recunoaşte „că aşteptările funcţionarilor publici la capitolul “salarizare” sunt, practic, zadarnice”.

Ulterior, nu vor fi luate în consideraţie nici doleanţele sindicatelor şi nici raportul de expertiză al CCCEC care atrage atenţia asupra faptului că „proiectul prevede o lobare a intereselor salariaţilor a aparatelor centrale ale ministerelor cu o diferenţă majoră faţă de alte autorităţi publice şi instituţii de stat. Astfel, se instituie o ierarhie exagerată a aceloraşi funcţii la diferite instituţii de stat.”

La fel şi al doilea raport de expertiză stabileşte probleme "legate de corupţie, protecţionism, lobbism". 

Proiectul de Lege este aprobat de Guvern la 12 octombrie curent. Iar la 18 octombrie este plasat pe pagina-web a Parlamentului Republicii Moldova. 

E necesar de menţionat că efectuarea expertizei anticorupţie este o condiţie obligatorie prevăzută de art. 22 din Legea privind actele legislative, nr. 780 din  27.12.2001.

La 25 noiembrie 2011, Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC - ONG) publică raportul de expertiză care, la fel menţionează "instituirea de norme discriminatorii între funcţionarii publici (debutanţi şi cei cu experienţă şi vechime în muncă); între funcţionarii publici şi alţi angajaţi ai sferei bugetare; între funcţionarii publici de conducere de nivel superior".

Nu este  clar din ce considerente autorii, în mare măsură nu au ţinut cont de concluziile şi recomandările expertizelor sus-menţionate.

Altă condiţie obligatorie (art. 21 din Legea nr. 780) era transmiterea proiectului de Lege spre avizare „autorităţilor şi instituţiilor interne şi externe interesate”. Fapt care cel puţin în cazul Primăriei mun. Chişinău n-a fost respectat.  

Proiectul Legii privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici crează o discrepanţă stabilind o inechitate vădită atât între autorităţile centrale şi locale  cât şi între categoriile de funcţionari în interiorul unităţii. Ierarhizarea veniturilor s-a făcut fără a ţine cont de volumul diferit de  muncă şi competenţă.

La fel de discriminatoriu este excluderea sporului pentru vechimea în muncă, care poate avea un impact negativ atât asupra funcţionarilor cu vechime în muncă cât şi asupra tinerilor specialişti. Va dispărea unica pârghie ce motiva funcţionarii tineri şi cei experimentaţi să rămână în serviciu.

Condiţiile noi de salarizare nu elimină inechităţile existente în sistemul vechi de salarizare, dar le aprofundează.

Acestea sunt doar unele lacune ale acestui proiect de Lege.

Funcţionarii publici sperau că, în sfârşit va fi stabilit un salariu echitabil şi se va echilibra nivelul veniturilor salariale (în sensul majorării) cu cel din sectorul privat.

Doar printr-o astfel de remunerare poate fi obţinută o independenţă financiară a funcţionarilor publici. Astfel evitându-se riscul ca funcţionarii publici să-şi îndeplinească sarcinile cu scopul de a-şi sluji propriul interes.

Din păcate, proiectul de Lege privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici din start nu corespunde realităţii, fiindcă salariile funcţionarilor publici nu se majorează nici până la nivelul muncitorilor (Moldtelecom SA, Spaţii Verzi, SA „Apa-canal”, SA „Termocom”, ÎMGFL, construcţii ş.a) care primesc salarii între 3 şi 6 mii lei. 

Astfel, proiectul de Lege este mort şi esenţial nu schimbă nimic în domeniul salarizării funcţionarilor publici. Iar majorările de 12,5 %, anunţate din luna octombrie, ca de altfel şi cele ulterioare nu acoperă inflaţia din ultimii trei ani, majorările de preţuri şi tarife la serviciile comunale.

Anume din această cauză dna Valentina Buliga, în şedinţa Parlamentului din 8 decembrie 2011  a fost criticată dur de practic toate fracţiunile parlamentare. Proiectul de Lege a fost criticat şi de către societatea civilă (CAPC) în cadrul conferinţei de presă din 9 decembrie 2011, fiind atrasă atenţia asupra unor prevederi prin care se încalcă drepturile constituţionale ale funcţionarilor publici.