Ziua profesională a funcţionarilor publici

În 2002, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a desemnat ziua de 23 iunie ca Ziua Naţiunilor Unite pentru Serviciul Public. E vorba de Rezoluţia nr.57/277 din 20 decembrie 2002. Respectiv, Guvernul Republicii Moldova a ţinut cont de decizia Adunării Generale a Naţiunilor unite atunci când a instituit sărbătoarea profesională - „Ziua funcţionarului public”.

Oficial se recunoaşte importanţa şi rolul funcţionarilor publici în societate, dar, în realitate, lucrurile stau altfel.

Iată cum a fost marcată această zi de către funcţionarii publici din Portugalia. 

Vezi cum s-a sărbătorit în Republica Moldova...

Salariul funcţionarilor publici – manipulare sau dezinformare a opiniei publice

Suntem cu toţii martorii unei campanii în mass-media, care poate fi numită oricum, numai nu informativă. Îmi este greu să explic dacă acest fapt este legat de lipsa de profesionalism sau din lipsa noutăţilor „fierbinţi”. Dar, cel puţin pentru un simplu cetăţean care nu este funcţionar public şi, respectiv, nu e la curent cu problema salarizării acestora, acest „val” de informaţii care vine peste el ca un tsunami, îl irită şi îi cimentează un stereotip existent şi deloc pozitiv faţă de funcţionarii publici. De câte ori le majorează astora salariile, se întreabă mulţi?

Despre ce este vorba?

În anul 2011, toate agenţiile şi portalurile de ştiri au difuzat cu lux de amânunte informația că Guvernul a înaintat Parlamentului un proiect de Lege care prevedea, începând cu 1 octombrie 2011, o majorare de salariu pentru funcţionarii publici de 12,5% . Ştirea a fost transmisă ca pe un fapt împlinit. Totuşi, acest lucru nu s-a întâmplat la data stabilită în proiectul de Lege. Abia după două luni, acest proiect de Lege a fost examinat cu mare tam-tam în prima lectură, iar în a doua lectură a fost examinat aproape pe furiş, în primăvara anului 2012, de parcă se temeau să nu fie acuzaţi de electoratul moldovenesc că favorizează  funcţionarii publici.

După mai multe peripeții, acest proiect de Lege controversat a ajuns totuşi să fie promulgat şi să intre în vigoare tocmai la 1 aprilie 2012. Deci, de la tam-tamul pornit în toamna anului 2011 şi până în luna aprilie a trecut ceva mai mult de jumătate de an.  Toţi funcţionarii publici aşteptam în suspans Hotărârea de guvern privind salarizarea funcţionarilor publici (vezi aici proiectul Hotărârii de Guvern), care stabileşe modalitatea de calcul al salariului.

Hotărârea de guvern a fost votată la 23 mai, iar unii reprezentanţi ai mass-media, fie din necunoştinţă de cauză, fie în speranța că vor avea mai mulți cititori, au (dez)informat publicul larg cu următoarea ştire: 

Dragi funcţionari publici, „felicitări”, din 1 aprilie 2012 vom beneficia de „Noi majorări salariale”…

Un simplu cetăţean informat într-un asemenea hal, cu siguranţă s-ar revolta. De câte majorări pot beneficia funcţionarii publici – prima dată, luna octombrie 2011, a doua - în aprilie 2012 şi încă au tupeul să se plângă de salarii mici şi foarte mici.

Nimeni nici măcar nu doreşte să recunoască ca această Lege va constitui o majorare doar pentru un segment din funcţionarii publici, fiind mai degrabă o motivare a funcţionarilor publici tineri şi, respectiv, un şut în fund pentru cei cu stagiu.

Bună motivare…

 Astfel, în Republica Moldova se înţelege şi, din păcate, se păstrează memoria instituţională. Oare cine va asigura continuitatea în instituţiile statului?…

Discriminarea funcţionarilor publici din Administraţia Publică Locală: tradiţie sau abatere de la normă?

Proiectul Legii privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici conţine un şir de prevederi discriminatorii în raport cu administrația publică locala (APL). Acestea se referă atât la stabilirea gradelor de salarizare cât şi la unele prevederi disproporţionale la stabilirea termenilor de aplicare a măririi salariilor.

 Art. 18 alineatul 1 din proiectul Lege…..stabileşte:

(1) De la 1 octombrie 2011:

a) salariile de funcţie pentru funcţionarii publici din Secretariatul Parlamentului, Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova, Cancelaria de Stat, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, Serviciul Vamal şi Serviciul Control Financiar şi Revizie se vor stabili în mărimile specificate în anexa nr. 1, recalculate cu aplicarea coeficientului k=0,9, iar în mărime deplină salariile de funcţie pentru funcţionarii publici din autorităţile publice indicate vor fi plătite începând cu 1 iunie 2012;

b) salariile de funcţie pentru funcţionarii publici din alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale se vor stabili în mărimile specificate în anexa nr. 1, recalculate cu aplicarea coeficientului k=0,8, iar în mărimile nominale prevăzute în anexa menţionată se vor plăti începând cu 1 iunie 2012.

 Interesant, ce argumente, principii, condiţii stau la baza acestor prevederi?!

Cum se explică o asemenea discrepanţă în salarizare dintre funcţionarii publici din administrația centrală, cărora li se va aplica coeficientului de k=0,9, şi locală -  k=0,8.

E necesar de menţionat că asemenea prevederi discriminatorii au fost şi în anii  2005-2006 când funcţionarii din municipiu au fost discriminaţi prin 2 acte normative discriminatorii: Hotărârea Guvernului nr. 73 26.01.2005 „Privind salarizarea personalului primăriilor oraşelor şi satelor (comunelor)” şi Hotărârea Guvernului nr. 525 din  16.05.2006 „Privind salarizarea funcţionarilor publici şi persoanelor care efectuează deservirea tehnică”, care stabilea în primul caz o majorare de 20% a salariului (desigur cu excepţia or. Chişinău, care nu a fost menţionat în hotărâre)  iar în cazul doi stabilea pentru funcţionarii publici din aparatele primăriilor oraşelor, satelor (comunelor) o primă începând cu 1 ianuarie 2006, iar cei din aparatele primăriilor municipiilor  începând cu 1 iulie 2006.

Cel mai probabil, e vorba de o practică vicioasă adusă la rang de act normativ şi care a devenit cu timpul o normă  sau un caz banal de discriminare.

Proiectul Legii privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici - speranţe, iluzii şi realitate

Problema salarizării funcţionarilor publici n-a avut şansa să fie „despicată (ca firul) în patru”  nici de precedenţii guvernanţi, nici de actualii. La fel şi mass-media acordă atenţie acestui subiect doar când duce lipsă de subiecte sau are nevoie de ceva senzaţional şi scandalos.

Din cauză unui stereotip care persistă şi azi, funcţionarii publici nu sunt priviţi cu ochi buni. Această percepţie eronată este agravată de fenomenul  corupţiei. 

 Astfel, orice Guvernare evită să pună în dezbatere majorarea salariului funcţionarilor publici, fiindcă riscă să fie dur criticată de societate şi mass-media. Cu regret, avem o societate cu valori distorsionate şi prost informată.  

  Realitatea de fapt este cu totul alta. Dacă e să urmărim epopeea parcursă de această lege de la naştere şi până a fi aprobată în prima lectură vom observa lucruri interesante.

realitate

 În vara acestui an, proiectul Legii privind salarizarea funcţionarilor publici elaborat de Ministerul Muncii a fost  prezentat sindicatelor spre avizare.

În avizul său, Federaţia Sindicatelor Angajaţilor din Serviciile Publice (SINDASP) recunoaşte „că aşteptările funcţionarilor publici la capitolul “salarizare” sunt, practic, zadarnice”.

Ulterior, nu vor fi luate în consideraţie nici doleanţele sindicatelor şi nici raportul de expertiză al CCCEC care atrage atenţia asupra faptului că „proiectul prevede o lobare a intereselor salariaţilor a aparatelor centrale ale ministerelor cu o diferenţă majoră faţă de alte autorităţi publice şi instituţii de stat. Astfel, se instituie o ierarhie exagerată a aceloraşi funcţii la diferite instituţii de stat.”

La fel şi al doilea raport de expertiză stabileşte probleme "legate de corupţie, protecţionism, lobbism". 

Proiectul de Lege este aprobat de Guvern la 12 octombrie curent. Iar la 18 octombrie este plasat pe pagina-web a Parlamentului Republicii Moldova. 

E necesar de menţionat că efectuarea expertizei anticorupţie este o condiţie obligatorie prevăzută de art. 22 din Legea privind actele legislative, nr. 780 din  27.12.2001.

La 25 noiembrie 2011, Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC - ONG) publică raportul de expertiză care, la fel menţionează "instituirea de norme discriminatorii între funcţionarii publici (debutanţi şi cei cu experienţă şi vechime în muncă); între funcţionarii publici şi alţi angajaţi ai sferei bugetare; între funcţionarii publici de conducere de nivel superior".

Nu este  clar din ce considerente autorii, în mare măsură nu au ţinut cont de concluziile şi recomandările expertizelor sus-menţionate.

Altă condiţie obligatorie (art. 21 din Legea nr. 780) era transmiterea proiectului de Lege spre avizare „autorităţilor şi instituţiilor interne şi externe interesate”. Fapt care cel puţin în cazul Primăriei mun. Chişinău n-a fost respectat.  

Proiectul Legii privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici crează o discrepanţă stabilind o inechitate vădită atât între autorităţile centrale şi locale  cât şi între categoriile de funcţionari în interiorul unităţii. Ierarhizarea veniturilor s-a făcut fără a ţine cont de volumul diferit de  muncă şi competenţă.

La fel de discriminatoriu este excluderea sporului pentru vechimea în muncă, care poate avea un impact negativ atât asupra funcţionarilor cu vechime în muncă cât şi asupra tinerilor specialişti. Va dispărea unica pârghie ce motiva funcţionarii tineri şi cei experimentaţi să rămână în serviciu.

Condiţiile noi de salarizare nu elimină inechităţile existente în sistemul vechi de salarizare, dar le aprofundează.

Acestea sunt doar unele lacune ale acestui proiect de Lege.

Funcţionarii publici sperau că, în sfârşit va fi stabilit un salariu echitabil şi se va echilibra nivelul veniturilor salariale (în sensul majorării) cu cel din sectorul privat.

Doar printr-o astfel de remunerare poate fi obţinută o independenţă financiară a funcţionarilor publici. Astfel evitându-se riscul ca funcţionarii publici să-şi îndeplinească sarcinile cu scopul de a-şi sluji propriul interes.

Din păcate, proiectul de Lege privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici din start nu corespunde realităţii, fiindcă salariile funcţionarilor publici nu se majorează nici până la nivelul muncitorilor (Moldtelecom SA, Spaţii Verzi, SA „Apa-canal”, SA „Termocom”, ÎMGFL, construcţii ş.a) care primesc salarii între 3 şi 6 mii lei. 

Astfel, proiectul de Lege este mort şi esenţial nu schimbă nimic în domeniul salarizării funcţionarilor publici. Iar majorările de 12,5 %, anunţate din luna octombrie, ca de altfel şi cele ulterioare nu acoperă inflaţia din ultimii trei ani, majorările de preţuri şi tarife la serviciile comunale.

Anume din această cauză dna Valentina Buliga, în şedinţa Parlamentului din 8 decembrie 2011  a fost criticată dur de practic toate fracţiunile parlamentare. Proiectul de Lege a fost criticat şi de către societatea civilă (CAPC) în cadrul conferinţei de presă din 9 decembrie 2011, fiind atrasă atenţia asupra unor prevederi prin care se încalcă drepturile constituţionale ale funcţionarilor publici.